Epoca Premodernă

„Debutul și impunerea a reformei luterane (anii 1530 – 1600)“

Cele dintâi impulsuri ale Reformei inițiate de Martin Luther (1483–1546) în 1517 la Wittenberg au fost resimțite în Transilvania încă din deceniile trei și patru ale aceluiași secol, într-un context politic, religios, social și intelectual dinamic. Tiparul și educația școlară – în spiritul umanistic promovat de către Philipp Melanchthon (1497-1560) – devin agenți esențiali ai receptării și consolidării noii doctrine reli­gioase, precum și a filosofiei sociale care o însoțea. În predici, în învățământ și în scrieri se folosește acum limba germană. Biserica și școala devin elemente esențiale ale identității sașilor. Merită reținut faptul că reforma luterană în Transilvania nu a urmat traseul radical din alte regiuni, favorizând aspecte de continuitate în raport cu tradițiile medievale catolice.

La Mediaș, tranziția către confesiunea luterană a fost lină, fiind favorizată de auto­nomia relativă a orașului și de implicarea liderilor locali. În 1545, în timpul păstoririi plebanului Bartholomäus Altenberger, altarele și imaginile [catolice] au fost dărâmate și îndepărtate din biserica din Medwisch, acțiune care marchează debutul Reformei în oraș. În același an se reunește aici cel dintâi sinod luteran din Transil­vania. În 1556 au fost alungați membrii ordinelor religioase catolice din oraș, iar în 1572, tot aici, se adoptă „Confesiunea Augustană” pentru toți sașii transilvăneni. Pa­rohul medieșean Christian Schesäus este prezent în 1580 la sinodul de la Biertan, unde ține un discurs despre debutul și impunerea Reformei luterane printre sași.

Schola civitatis – menționată în izvoare abia în 1586 – funcționa cu siguranță deja de mai mult timp la acea dată. Prima matricolă a gimnaziului, astăzi pierdută, datează din 1604, această școală superioară fiind însă probabil înființată la scurt timp după introducerea Reformei. Nivelul ridicat al sistemului de învățământ local este evidențiat de numărul crescând de studenți medieșeni la universitățile protestante din străinătate (în special Wittenberg, Leipzig și Heidelberg). Lor și unor negustori cu vederi moderne li se datorează transferul unui mare număr de volume care au contribuit la răspândirea umanismului și Reformei în Transilvania.

Expoziția se concentrează, și în cazul istoriei premoderne a Mediașului, asupra iz­voarelor scrise care s-au păstrat în oraș, oferind informații directe sau indirecte cu privire la istoria sa economică, politică, culturală și religioasă. Acestea arată că orășenii acționau informat și competent, atât în ceea ce privește organizarea comunității, cât și în meșteșug, comerț, cultură și artă, receptând foarte repede idei și metode dezvoltate în Occident, profitând de transferul resurselor inovative. În această perioadă se scrie foarte rar pe pergament; în consecință, ne stau la dispoziție mai ales documente, registre, matricole și cărți pe hârtie.

Un exemplu ilustrativ și incitant este documentul emis la 25 februarie 1583 de Ștefan Báthory, principe al Transilvaniei și rege al Poloniei, adresat primarului orașului Mediaș Joachim Koch (ilustrația nr. 1). Pe acesta au fost desenate în culori Arma Ci­vitatis Megiies, o stemă a orașului, necunoscută până acum. Este înfățișat un scut oval cu marginile scobite, timbrat în partea superioară cu o coroană heraldică, în câmpul căruia se află o mână care susține un butuc de viță de vie cu rădăcină și patru ciorchini de struguri. Motivul, care pune în evidență una din îndeletnicirile impor­tante al orașului – cultura viței de vie, producția de vin și comercializarea acestuia – s-a păstrat până în zilele noastre în stema Municipiului Mediaș.

Deși numărul cărților crescuse considerabil, acestea au rămas obiecte de valoare și au fost păstrate cu grijă în biblioteci personale sau instituționale. Pentru a fi protejate, volu­mele au fost legate, deseori cu măiestrie și cu o sensibilitate estetică specifică secolului al XVI-lea. Legătoria de cărți din spațiul german a dezvoltat un stil distinct, care a com­binat atât funcționalitatea, cât și decorul bogat. Legăturile erau confecționate de regulă din plăci de lemn acoperite cu piele. În mod frecvent, pielea era meticulos decorată. Se foloseau modele (motive florale sau geometrice, uneori embleme legate de proprietarul sau de conținutul cărții) care erau imprimate în suprafață folosind unelte metalice încălzite. În plus, se foloseau elemente metalice pentru a proteja marginile cărții și pentru a menține volumul bine închis, prevenind deformarea paginilor. Cotoarele acestor volume erau adesea ranforsate, oferind rezistență, dar și valoare estetică. Aceste legături nu numai că protejau conținutul cărților, ci serveau și ca simbol de statut social, reflectând avuția și gustul proprietarilor, oferind astfel o fereastră către bogata moștenire culturală și artistică a acelor vremuri.